Boala parodontală, o afecțiune cronică cu evoluție progresivă, reprezintă o cauză principală a pierderii dinților și implicit un factor de risc pentru numeroase afecțiuni sistemice. De cele mai multe ori, boala parodontală este diagnosticată târziu, fie din cauza absenței simptomelor, fie a temerilor de a merge la medicul stomatolog. În funcție de stadiul în care este diagnosticată, boala parodontală poate necesita tratament chirurgical sau non-chirurgical.
Boala gingivală sau gingivita, o afecțiune reversibilă extrem de frecventă la nivel global, caracterizată prin inflamații și sângerări gingivale, reprezintă stadiul incipient al bolii parodontale. Tratamentul gingivitei este unul neinvaziv sau minim invaziv și presupune efectuarea unui detartraj profesional, o procedură stomatologică de igienizare dentară, în urma căreia medicul stomatolog elimină depunerile de placă bacteriană și tartru de pe suprafețele dentare. De asemenea, pentru a preveni reapariția gingivitei, este obligatorie păstrarea unei bune igiene orale. O gingie inflamata nu este însă semnul exclusiv al gingivitei, ci și al altor boli parodontale, inclusiv al formelor avansate de parodontoză.
Parodontoza cronică, manifestată prin inflamarea țesuturilor care susțin dinții și prin pierderea progresivă a atașamentului gingival, reprezintă următorul stadiu al bolii parodontale. În funcție de factorii de risc invidividuali și de severitatea bolii, tratamentul parodontitei cronice presupune, pe lângă un detartraj profesional:
– aplicarea unor geluri speciale cu conținut ridicat de proteine pe rădăcina dentară afectată, pentru a susține stimularea creșterii țesutului osos;
– chiuretaj fără incizie (procedura poate fi efectuată în cazul existenței unor pungi parodontale de adâncime redusă, pentru a avea acces la rădăcinile dinților, în vederea curățării acestora de teatru și pentru netezirea suprafeței dinților).
Parodontoza agresivă (o formă a bolii parodontale cu evoluție rapidă), cât și parodontoza necrotică (caracterizată prin necrozarea țesuturilor care susțin dinții) constituie forme avansate ale bolii parodontale, manifestate de regulă printr-o sensibilitate dentară accentuată, retracție gingivală și prin dureri acute manifeste prin junghiuri și zvâcnituri. În cazul acestora, tratamentul poate include în plus și:
– operație cu lambou (procedură chirurgicală invazivă realizată pentru reducerea adâncimii pungilor parodontale, scopul fiind același cu cel al chiuretajului fără incizie);
– grefe de țesut (procedură în urma căreia cantități mici de țesut sunt atașate pe linia gingiilor, în regiunile în care există pierderi de țesut gingival, scopul fiind acela de reducere a progresiei retracției gingivale și de îmbunătățire a aspectului dinților);
– grefe osoase (fragmente osoase mici sau substanțe sintetice care imită osul înlocuiesc osul distrus din jurul rădăcinii dintelui, ajutând astfel la prevenirea pierderii dinților).
Parodontoza asociată cu leziuni endo-parodontale, determinată de infecții apărute în sistemul endodontic sau parodontal, necesită, pe lângă tratamentul cu antibiotice, tratament de canal și restaurări coronare. Tratamentul este unul multidisciplinar și depinde de stadiul leziunilor.
Oricine are nevoie de tratament parodontoza ar trebui să știe că procedurile pot fi mai puțin invazive, dacă afecțiunea este diagnosticată în fazele sale incipiente, înainte ca dinții să își piardă mobilitatea. Parodontoza avansată necesită în majoritatea cazurilor tratamente chirurgicale cu un grad de complexitate ridicat, asociate cu diferite riscuri.
Comentarii