Expresia film noir a fost inventată pentru prima dată în 1946 de un grup de critici francezi pentru a descrie mișcarea emergentă a filmelor hollywoodiene, în principal alb-negru, cu teme întunecate, pesimiste și laitmotive precum anti-eroii vulnerabili, umbrele întunecate și femeia fatală seducătoare.
Intens inspirat din romanele polițiste ale lui Dashiell Hammett și Raymond Chandler, filmul noir a reprezentat un punct de interes pentru unii dintre cei mai mari maeștri ai cinematografiei, precum Orson Welles, Howard Hawks, Billy Wilder și John Huston, dar și alți regizori care și-au dorit să se specializeze pe acest gen, precum Robert Siodmak, Fritz Lang și Otto Preminger.
Filmele noir nu trebuia să fie neapărat alb-negru, deoarece perioada lor a început în 1944, la cinci ani după ce Hollywood-ul a început să folosească film color. S-a rămas însă la vechiul mod de a face filme deoarece a existat încă de la început o preferință pentru umbre în locul culorilor vibrante. Noir depinde de aceste elemente, așa cum depinde de claritatea contrastantă a luminii, pentru a crea atmosfera misterioasă și o tonalitate suspectă, plină de incertitudini; nimic nu este sigur și nimic nu este ceea ce pare. Alb-negru nu este echivalent însă doar cu noir. Există filme non-color care aparțin altor genuri și indiferent dacă este vorba despre comedii, drame sau horror, toate au o tentă de mister. În câteva dintre acestea, alb-negrul reprezintă o emblemă temporală, indicând un cadru într-o eră trecută, dar simultan, este folosit pentru a separa universul filmului de restul realității și de a-l așeza în propria sa sferă, nu neapărat autonomă, dar conștientă de sine însăși ca fiind o narațiune sau o alegorie.
- Șoimul Maltez (1941)
Adaptarea lui John Huston a romanului detectiv al lui Dashiell Hammett despre o statuie a acestei păsări, încrustată cu bijuterii și despre bărbații și femeile care vor ucide pentru a pune mâna pe ea, este considerat primul și probabil cel mai bun exemplu de noir. Humphrey Bogart, în primul său rol principal ca personaj pozitiv, îl interpretează pe Sam Spade, un detectiv privat din San Francisco, care este atras de vânarea comorii neprețuite. Alți actori renumiți ai acelei perioade completează distribuția extraordinară de escroci și trișori, care încearcă să pună bețe în roate eroului dur.
2. Double Indemnity (1944)
Într-una dintre marile interpretări ale anilor ’40, Fred MacMurray joacă rolul lui Walter Neff, un vânzător de asigurări care își pierde direcția în viață atunci când se îndrăgostește de tânăra soție a unui biet bogătaș, care a optat pentru o poliță de asigurare de viață foarte mare. Blonda Barbara Stanwyck este cea care aprinde scânteia obsesiei în mintea lui Neff, iar Edward G. Robinson este șeful de prim rang care permite prieteniei să stea în calea descoperirii adevărului din spatele planului angajatului și prietenului său.
3. The Big Sleep (1946)
Acesta este un film care necesită o atenție sporită la detalii, iar în eventualitatea în care multe dintre ele îți scapă, o revizionare ar fi probabil o idee bună. Humphrey Bogart este Philip Marlowe, un detectiv privat din L.A. angajat de un magnat ale cărui fiice (Lauren Bacall și Martha Vickers) fac parte dintr-un anturaj cu personaje fel de fel. În timp ce încearcă să pună cap la cap piesele unui puzzle alambicat, Marlowe se îndrăgostește de una dintre fiice, fiind cu ochii pe cealaltă în vederea descoperirii rolului său într-o crimă.
4. The Invisible Man (1933)
În timp ce investighează crearea unui nou medicament, Dr. Jack Griffin (Claude Rains) dă peste o poțiune care îl poate face invizibil. Când îi dezvăluie noua abilitate vechiului său mentor (Henry Travers) și logodnicei sale (Gloria Stuart), este evident că un efect secundar al poțiunii este nebunia. Pornind de la aceasta se construiește un adevărat horror. În același fel în care clasica versiune lansată în 1933 și regizată de James Whale este adaptată după romanul lui H.G. Wells din 1897, aceasta a pregătit la rândul său terenul pentru o nouă adaptare cinematografică în 2020, dar și pentru un joc. Slotul The Invisible Man face parte dintr-o colecție vastă de sloturi online și include ca personaje celebrul om invizibil, un polițist și pe Flora Cranley. Animațiile sunt mereu o modalitate bună de a da un nou suflu unui titlu arhicunoscut.
5. Poștașul sună întotdeauna de două ori (1946)
Cele mai citite articole
Din prima fracțiune de secundă în care John Garfield o vede pe Lana Turner în pantalonii ei scurți albi, se poate deduce subtil faptul că va ajunge să o ajute să-și omoare soțul. Nu întâmplător filmul începe cu un cadru în care apare un semn pe care scrie „Man Wanted”. Povestea sună similar cu cea din „Double Indemnity” pentru că este scrisă de aceeași minte sclipitoare, James M. Cain. Actorul John Garfield a fost perfect ales pentru a juca rolul celui care cade în pânza unei văduve negre, iar Lana Turner nu a avut în niciun film o înțepătură la fel de mortală. Pofta, crima, trădarea – aceasta sunt toate ingredientele dorite într-un noir și apar în deplinătatea lor și aici.
6. Sunset Boulevard (1950)
Norma Desmond, interpretată de Gloria Swanson, este o fostă actriță de film mut, a cărei faimă a apus de mult, odată cu îmbătrânirea. Deoarece nu reușește să se obișnuiască cu această idee, atrage în somptuoasa sa locuință un tânăr scenarist (William Holden), care e menit să joace un dublu rol: cel de iubit și cel de scriitor al poveștii sale de revenire. Regizat cu umor negru de Billy Wilder, filmul prezintă una dintre cele mai întortocheate povești despre faimă, care a fost pusă vreodată pe celuloid. Povestea e sumbră prin simplul fapt că e narată de un mort care plutește într-o piscină încă din primul cadru.
7. The Night of The Iguana (1964)
Bazat pe o piesă scrisă de Tennessee Williams, acesta este un studiu despre personaje pline de spirit, pe care regizorul John Huston îl realizează atât de bine. Datorită acestui film, Puerto Vallarta din Mexic a fost transformat într-o destinație de top, iar lui Huston i-a plăcut atât de mult zona, încât a cumpărat o casă acolo. Actorul Richard Burton a atras, de asemenea, o mulțime de atenție asupra regiunii, prin faptul că a adus-o pe Elizabeth Taylor pe platoul de filmare – într-o perioadă în care amândoi erau căsătoriți cu alte persoane.
8. A Streetcar Named Desire (1951)
Când a fost lansat pentru prima dată, acest film a creat o furtună de controverse. A fost considerat imoral, decadent și vulgar. Și toate acestea după ce au fost deja făcute reduceri substanțiale în imagine, la insistența Warner Bros. Filmul a fost realizat, desigur, în alb și negru. Culoarea ar fi fost fatală pentru tonul special; ar fi făcut ca personajele să pară prea reale, atunci când era nevoie de ele exact așa, îmbrăcate în negru, gri și argintiu, ca niște umbre ale propriilor vise și nevoi. Vizionarea filmului este ca și cum ai urmări o tragedie shakespeariană.
9. The Fugitive Kind (1960)
Adaptarea lui Sidney Lumet a piesei lui Tennessee Williams plasează patru actori desăvârșiți – Marlon Brando, Maureen Stapleton, Joanne Woodward și Anna Magnani – într-un bastion din pădure, înăbușit în răutate. Numeroasele intrigi provoacă suficiente scântei pentru a da foc întregului loc, ceea ce se și întâmplă în final.
10. Ed Wood (1994)
Acesta este un film biografic american de comedie-dramă regizat și produs de Tim Burton, cu Johnny Depp în rolul cineastului omonim. Filmul face referire la perioada din viața lui Wood, în care a realizat cele mai cunoscute filme ale sale, precum și la relația sa cu actorul Bela Lugosi, interpretat de Martin Landau. Sarah Jessica Parker, Patricia Arquette, Jeffrey Jones, Lisa Marie și Bill Murray fac parte din distribuția secundară.
